Episod 22 – Urgența Spirituală cu Luminița Anglade

Interviu cu Luminița Anglade

Luminița Anglade este psiholog clinician, specializată în Psihologie Clinică și Psihologie Analitică și Maestru Reiki în diverse sisteme.

Cuprins

Experiența Urgenței Spirituale | Stanislav Grof

Întrebare: Mai devreme sau mai târziu, ca să mă leg direct de subiectul pe care ne-am propus să-l dezbatem astăzi pentru cei ce ne urmăresc, cu toții trecem prin ceea ce specialiștii numesc urgență spirituală. Pe parcursul întregii înregistrări, mi-aș dori să facem cunoscut pentru cei ce ne urmăresc, cum definim noi de fapt criteriile de care ar trebui să ținem cont într-un astfel de moment critic, până la urmă, în existența fiecăruia dintre noi. Cum ai defini tu urgența spirituala? Ți se pare mai potrivit să folosim termenul, poate, de urgență psiho-spirituală?

Luminița Anglade: Mi se pare se pare amuzant. Îmi vine în cap o experiență pe care am avut o acum ceva vreme. L-am descoperit pe Stanislav Grof acum câțiva ani și am întâlnit un amic care mi-a vorbit exact despre urgența spirituală și m-a amuzat pentru că, la momentul respectiv, îmi imaginam, mă imaginam la capătul unui telefon și un om care mă sună și îmi spune că experimentează o criză existențială, că , de fapt, urgența spirituală asta este, o criză existențială și mă imaginam la capătul unui telefon răspunzând la oameni: ”știți, îl văd pe Iisus, sau pe Buddha, sau o experiență mistică. Mi s-a părut amuzant, ce să zic. Termenul în sine, de urgență spirituală, te duce spre mai multe înțelesuri și poate fi asociat, adică poți să-ți imaginezi diverse situații.

Întrebare: Dar poate cineva să treacă prin această urgență spirituală fără să conștientizeze procesul?

Luminița Anglade: Mai intâi să spun ce consider eu că este o urgență spirituală. Urgență spirituală este o stare de criză existențială, cum am spus, și nu cred că există om pe pământ care să nu aibă această experiență. Eu, personal, m-am confruntat cu o urgență spirituală pe care poți să definești și ca trezire spirituală, că-i mai cunoscută la noi ca și trezire spirituală. Experiența mea a fost foarte lenta, adică m-am trezit la un moment dat într-o dimineață și mi-a venit întrebarea ”Ce sens are viața? Ce caut eu aici pe pământ?” Era ca și cum nimic nu mai avea sens, parcă nu îmi mai găseam locul, nici aerul nu mai era la fel și cred, bănuiesc că atunci am avut eu trezirea spirituală,și asta se întâmpla pe la douăzeci și ceva de ani deci n-a fost ceva brusc. Sunt persoane care îmi vin în cabinet cu experiențe, cu crize de fapt, cu situații de neînțeles, cu atacuri de panică. Merg la medic și își fac analize și nu primesc un diagnostic și atunci sunt speriați, sunt fără sens. Toată lumea experimentează.

Întrebare: Oamenii bănuiesc că experimentează această trezire diferit, ca și intensitate, bănuiesc. Ai întâlnit oameni care au avut această trăire atât de intensă și bruscă, acea metanoia cum o știu cei din domeniu

Luminița Anglade: Da, am întâlnit persoane care…acum, depinde de nivelul de evoluție al persoanei. Dacă vorbim de o persoană, ca să-ți dau mai multe exemple… dacă este o persoană care nu a avut niciun ”approche” vizavi de spiritualitate și crede în știință, de exemplu, în medicină alopată, atunci poate să dezvolte sau să aibă o experiență, o tulburare mentală, în care să aibă halucinații,să ajungă la spital, la Obregia. Am și întâlnit în practica mea psihologică, am făcut practică la psihiatrie, și am întâlnit oameni care, dintr-o dată, s-au trezit ca și cum ar fi altcineva, ar fi posedați. Unii au simptome foarte puternice fizic, în corpul fizic, depinde de nivelul fiecăruia de evoluție și de contextul de viață, istoricul lui de viață, adică trezirea asta spirituală se întâmplă. Nu există o explicație sau să zici, să spui ”uite, ăsta este modelul și tiparul tuturor, depinde, de la persoană la persoană.

Experiența Mistică | Trezire Spirituală | Probleme Mentale

Întrebare: Ce diferențe fundamentale găsești între urgența spirituală și experiența mistică și, că tot aminteai de practica pe care ai făcut-o la Obregia, și problemele mentale pentru o astfel de experiență?

Luminița Anglade: Păi, diferențe fundamentale, cred că diferența o face ce spuneam și mai devreme. Criza în sine și nivelul de evoluție al persoanei și contextul lui de viață, istoricul lui de viață adică o persoană, ca să dau un exemplu, o persoană care experimentează o tulburare schizofrenică sau paranoia, omul ajunge la spital,nu are pe nimeni. Am întâlnit caz care, uite, îmi vine acum în cap o călugăriță care cânta într-un cor, într-o mânăstire și a avut această trezire spirituală, a ajuns la Spitalul Obregia, i s-a dat un diagnostic de schizofrenie și, când se întorcea în mânăstiri, ea spunea ce are, că are schizofrenie și apoi lumea din jur o trata ca pe un om bolnav mintal. La momentul respectiv, când am întâlnit-o, aveam această parte de spiritualitate, dar nu îmi permitea nici cadrul,nu mi-am permis să spun, știi e vorba de trezire spirituală și i-am explicat noi, eu și colegii, că ea avea o temere interioară că dacă nu va spune, nu va fi sinceră, oricine poate să intre pe un calculator și să pună numele ei și să o descopere ca având schizofrenie. Din cauza asta ea spunea toată lumea și deci a fost o experiență traumatizantă pentru ea. Momentul în care a înțeles că, de fapt, nimeni nu are acces la datele astea, azi, s-a schimbat și percepția ei și a schimbat și percepția celorlalți că nu va mai spune când merge în mănăstire că… Deci asta este o experiență, de exemplu, pe care aș încadra-o experiență ce ține de o tulburare, de un diagnostic. Ea a avut neșansa, ca să zic, să ajungă la Obregia. Dacă ajungea la un șaman sau la un maestru spiritual, avea altă explicație și atunci probabil că traseul ei era mult mai scurt și avea un alt suport. Toate au la bază niște crize, adică au la bază criza existențială. La un moment dat, totul se năruie în jur, nu mai găsești niciun sens și diferența fundamentală este ca și trăire, cred, cred eu, ca și trăire ,ce trăire ai, ce mediu în care trăiești, oamenii de suport. Dacă ai niște persoane care sunt credincioase, de exemplu, dacă avea și care puteau să o susțină și să o îndrume spre un suport emoțional, altfel se raporta și altfel era traseul ei. Toate au la bază același lucru și experiența mistică și depinde de contextul în care apare și mediul în care ești.

Ce evenimente pot declanșa o criză existențială?

Întrebare: Ce evenimente declanșează de regulă această criză existențială? În cazuistica ta, ai observat o corelație vizavi de anumite triggere din viața cuiva care au declanșat pe urmă această criză existențială?

Luminița Anglade: Ceea ce trăim noi în ziua de azi, în perioada asta cu Covid, cu pandemia,foarte multă lume, în ultima perioadă, ultimul an, dar cel puțin ultimele șase luni, toți ne confruntăm cu crize existențiale. Că este vorba de job, pierderea unui job sau simplul fapt al schimbării contextului de muncă, pentru că lucrăm în casă, cu copiii pe lângă noi sau pierderea cuiva drag, divorțul și rata divorțurilor a crescut și asta are un impact asupra psihicului omului și atunci, evident, se activează și la nivel psihic, și la nivel biologic, și la nivel spiritual sufletesc. De fapt și de drept, ceea ce cred este că în ultimii ani sau, să zicem, ce s-a experimentat pe planetă, ce s-a experimentat până acum, am fost foarte mult în afară și nu am fost preocupați de partea asta de suflet, de artă, de spiritualitate și s-a creat o… nu știu dacă scindare e cuvântul potrivit, o diferență, un dezechilibru între partea conștientă și partea inconștientă. Și atunci, fiind preocupați în a acumula, că-i vorba de lucruri materiale, de a avea un statut, tot timpul am fost în a acumula cunoștințe și informații și a ne autodepăși, am ignorat tot ce ține de acea parte divină din noi, de spirit, de fapt. Omul este o ființă biopsihosocială. Asta ce înseamnă?Înseamnă că eu sunt un suflet, cu o minte și un trup, și până acum nu am fost preocupați de trup și de suflet. Preocuparea a fost mai mult dusă spre minte, spre rațional și acum este necesar să ne întoarcem pentru a putea să ne întregim, să ne unim. Criza, de fapt, criza existențială vine în scopul ăsta. Avem de experimentat niște lecții din perspectivă spirituală, niște lecții foarte importante, cum ar fi lecția banilor, lecția iubirii de sine și a corpului, și atunci e nevoie de criză existențială, e nevoie de ceva, de o intervenție a interiorului, a inconștientului care să te oprească să mergi spre exterior.

Întrebare: Că tot vorbeai mai devreme de aceste lecții pe care le experimentează oamenii, această lecție vizavi de bani,spre exemplu, cum îsi dau oamenii seama că ei, in momentul de față, experimentează acestă lecție?

Luminița Anglade: Cum își dau seama că experimentează această lecție? Prin pierderea lor, de exemplu. Avem lecția bogăției sau lecția sărăciei și atunci modul în care eu mă raportez la bani. În alte experiențe din trecut, am manipulat prin intermediul banilor. Am făcut schimbul banilor cu sufletul, m-am comportat greșit față de bani și nu numai, față de oameni, nu am dat valoare banilor sau poate că am cumpărat suflete cu banii. Pe lângă lecția banilor, mai este și lecția corpului, iubirii de corp, mai este lecția sexualității, modul în care ne raportăm la sexualitate, la feminitate, de exemplu, toate aceste lecții vin cu scopul de a schimba acele convingeri și credințe, scheme, tipare mentale din trecut. Dau un exemplu. Valoarea unui om era dată de câți bani are, de statutul pe care îl ai. În momentul în care pe tine te preocupă să ai bani și să ai o funcție, poți să crești din perspectiva carierei, de exemplu, poți să ajungi din perspectivă intelectuală foarte sus, dar cu un preț, cum spuneam mai devreme, avem partea conștientă și inconștientă. Ești sus, material, bănuiesc,, să zic, numai sufletește ignori total și, atunci, aici intervine o criză existențială, când decalajul între cele două este foarte mare, adică s-a creat un dezechilibru, nu numai la nivel psihologic, să zicem. La nivel psihologic apar acele traume, acele experiențe din trecut, din copilărie, din adolescență, când nu aveai bani sau poate, că vorbeam de bani, înțelegi.

Simptomele crizelor existențiale | Frici | Depresie | Anxietate | Traume

Întrebare: Cum recunosc oamenii că traversează o urgență spirituală? Care sunt simptomele? Pot încadra aici un om care, brusc, nu își mai dorește să iasă în societate, un om care își dorește din ce în ce mai mult să se izoleze, pot încadra ca simptom al trezirii spirituale un om care te pune din ce în ce mai apatic, mai obosit, cum să-și dea omul seama, un om care vine dintr-un complet alt domeniu, că el traversează o trezire spirituală, o urgență spirituală?

Luminița Anglade: Urgența spirituală mă duce cu gândul la maestrul meu, Argeșeanu, care asta face, de fapt, se ocupă de crize existențiale, face urgență spirituală. Nu există un domeniu în care nu numai unul, în general, și acum, ceea ce observ în cabinet, vin oameni care nu își mai găsesc sensul. Experimentează depresia, experimentează anxietatea, au fricile, covid-ul a făcut să scoată la suprafață foarte multe frici. Câmpul mental este activat maxim dacă au funcționat pe rațional mai mult decât pe emoțional, atunci evident că se creează un decalaj și ies la suprafață aceste frici și aceste temeri și simt că își pierd controlul, pur și simplu, nu mai au niciun echilibru. De exemplu, mi-a venit cineva în cabinet cu atacuri de panica. A mers și la medic, a făcut analizele să vadă dacă nu cumva are o problemă la inimă, nu s-a descoperit nimic, și cazuri din astea se întâmplă în ultima perioadă, în ultimele șase luni din ce în ce mai multe. Medicii nu găsesc o explicație la ce se întâmplă, fiziologic, nu au nicio problemă. Asta pot s-o încadrez într o criză existențială, adică pierderea unui job, conflicte la locul de muncă,nu-ți place anturajul, te deranjează comportamentul altora, parcă nu mai ai sens, nu mai găsești sensul, parcă nimic nu te mai satisface. Lipsa banilor. Ce-ar mai fi? Moartea cuiva poate, un avort la o femeie, poate, că din ce în ce mai multă lume se confruntă cu dezechilibre emoționale, psihice și traumele din trecut care activează anumite emoții puternice. Cred că am vorbit data trecută de rănile din traumele din copilăria mică, rana abandonului, rana trădării, rana umilinței, rana nedreptății și rana respingerii, care sunt experimentate în copilăria mică, în relația cu părinții sau la școală, în relația cu educatorii, cu copiii, cu învățătorii și care, pentru a putea funcționa, copilul nu gândește când e mic, emoția negativă trăită în contact cu aceste răni se duce în inconștient, iar la vârsta adultă, dacă există pe un plan social sau profesional, sau familial, există un dezechilibru, poate, atunci, asta se întâmplă, de fapt. Criza apare și dezechilibrează pe mai multe planuri. Deci nu există ceva, să zic că este o tipologie și că este generalizat depinde de la om la om.

Soluții pentru Urgența Spirituală | Psiholog | Biserica | Reiki | Apropiați | Sport

Întrebare: Ce este de făcut într-o astfel de situație? Sunt un om care să spunem că nu are contact cu lumea spirituală până în momentul în care resimte că efectiv nu mai face parte din viața lui. Unde crezi tu că ar fi cel mai indicat pentru el să ceară ajutor?

Luminița Anglade: Cel mai bun exemplu aș putea să-l dau eu, ce am făcut eu. Mai întâi, am mers la biserică și am început să mă rog. Asta mă învățase mama când eram mică, mă ducea la biserică. Și am început să mă rog, după care am mers la psiholog, am început o terapie, după care am mers pe parte de a-mi descoperi spiritualitatea, am descoperit Reiki și am început să merg în fiecare domeniu în parte. Fiecare aduce un aport. În primă fază, într-o criză existențială este bine să vorbești cu cineva. Că e vorba de un prieten, că este vorba de partener, trebuie să scoți, să eliberezi de acolo ceva ce e apăsător, că e vorba de o frică, că e vorba de o tristețe profundă, că e vorba de despărțire, de moartea cuiva, e nevoie să vorbești, să scoți, să ventilezi. Apoi, în funcție de fiecare, de nivelul la care a ajuns, dacă are perspectiva spirituală, are o cunoaștere cât de cât asupra divinității, asupra a ceea ce înseamnă spiritul, spiritualitateaa, atunci e mai simplu, că poți să mergi la un maestru spiritual, care îți recomandă Reiki, de exemplu, care este o metodă. Fiecare domeniu are niște ustensile pe care, cu cât e mai variat, cu cât ai variat mai mult domeniile, cu atât mai mult îți aduce, că fiecare are adevărul lui, și atunci o bucățică de aici, o bucățică de acolo, îți completează, faci pași mărunți. Scopul este să ajungi la tine. Pentru cineva care trăiești experiențe din asta, o criză din asta existențială, separarea sinelui de eul conștient este foarte mare și cu fiecare pas pe care îl faci în a-ți răspunde la întrebarea ”Cine ești tu?”, care te aduce mai aproape de tine, să te cunoști mai bine pentru că problema este că nu știm cine suntem. Dacă investim, de exemplu, o persoană la 30 de ani care a fost preocupată de exterior, marea majoritatea am fost preocupați de exterior, și stând tot timpul în exterior, interiorul este gol, e vid. Criza apare din această cauză. Nevoia sinelui, nevoia apropierii de tine, lipsa iubirii este depresia. Tristețea, supărarea vine dintr-o lipsă de iubire de sine și dintr-o lipsă a autocunoașterii. Nu ne cunoaștem pe noi, nu cunoaștem trupul nostru, funcționăm doar la nivel național și atunci, ușurel, înveți. Ca să dau un exemplu, un copilaș mai întâi merge de-a bușilea, apoi începe să învețe să meargă, la clasa întâi învățăm alfabetul, vedem literele alfabetului, dar câtă muncă este până ajungi să scrii. Mai întâi faci niște liniuțe, apoi faci niște bastoane. Același lucru este și cu ieșirea din crizele astea existențiale. Începi să înveți ce este spiritul, ce este sufletul, asta este esențial. Ce este sufletul, cine sunt eu, că nu sunt doar o minte.

Cu ce ne confruntăm într-o Urgență Spirituală?

Întrebare: Sunt oameni care, odată ce au pășit către interiorul lor, au depistat că este foarte mult de muncă și totodată s-a instalat o nouă frică, și anume: toată viața mea se va schimba din acest moment, nimic nu mai este la fel, dar o parte din ce am trăit îmi plăcea, parcă nu vreau să intru atât de adânc, pentru că știm amândouă că, odată ce se declanșează această căutare către interior, urmează niște procese de acceptare de iertare. Sunt multe lucruri pe care fiecare dintre noi trebuie să și le accepte și să le cunoască de la interior. Ce faci când ai oameni, când îți vin oameni care renunță la mijlocul procesului pentru că ceea ce descoperă reprezintă o muncă prea grea sau pentru care ei nu sunt suficient de pregătiți? Cum ajuți un om căruia i s-a declanșat această urgență spirituală, dar stă în tocul ușii și se ține, așa, de ușă de frică că nu știe ce se întâmplă după ce trece pragul.

Luminița Anglade: În primul rând, nu poți să-l ajuți. E impropriu spus ”ajut pe cineva”. Este într-o criză existențială, într-o urgență spirituală. Din punctul meu de vedere, și aici fac referire la partea de spiritualitate, este întuneric. Primul pas pe care îl fac, ceea ce fac eu este să îi explic despre cine este el, dându-mă ca exemplu. Eu, de exemplu, am început să studiez, educația este, deci, dacă ar fi să fac o recomandare, educația este primul ajutor care i-ar fi de folos. Să citească și, Slavă Domnului, acum avem pe internet toate informațiile. Un simplu click pe Google îți aduce multe, multe informații. Să știi mai întâi ce este lumina, ce este întunericul pentru că, din punctul meu de vedere, spiritul este un punct compus din lumină și întuneric și atunci, din perspectivă spirituală, eu vin aici pe pământ pentru acea jumate de întuneric cu care am venit sau acel întuneric pe care-l am. În momentul în care s-a produs criza spirituală, atunci eu mă aflu într-un întuneric total, eu nu am o claritate a cine sunt eu, ce sunt eu, e ca și cum ai cădea într-un hău, și, Ok, vezi numai întuneric. Păi, ajunge la unul ca mine și eu îi recomand din religie, poate să citească, de exemplu, Psaltire Maicii Domnului, rugăciunea e de folos. Psaltirea Maicii Domnului e un beneficiu foarte mare. Prin citirea a trei catisme dobândești aur spiritual, adică lumină, care să zicem că la început îl ajută în sensul că îi dă momente de respiro și de pauză, unde poate să acceseze ooarecare claritate, adică respiră și el un pic ca să o ia de la capăt cu altceva. Postul este iarăși o unealtă minunată, la început și nu numai, Reiki. Reiki, din punctul meu de vedere este un sistem care lucrează cu îngeri-ghizi. În momentul în care faci o inițiere Reiki, îngerii și ghizii te susțin și îți ridică vibrația, te pun oarecum pe pauză sau te susțin tot așa, dau voie speranței, cel puțin. Ce ar mai putea să fie? Psihoterapia, evident. Să meargă la un psiholog, la un psihoterapeut. Faptul că vorbești, scoți, în momentul în care vorbești cu cineva, oglindește acea persoană și vin răspunsuri. Sportul ajută foarte mult. Să alergi, yoga, de exemplu, poate să ajute, sunt multe. Primul pas este să vrei și în funcție de cunoașterea omului, de nivelul de conștiință al lui, un…să zicem nu specialist, o persoană care a trecut deja prin crize existențiale poate să-l susțină prin exemplu, ce i-a fost lui de folos, dar singurul care se poate ajuta este omul. El singur prin voința, prin dorința. Este într-o criză, va face. Va face. De la el trebuie să pornească, din interiorul lui trebuie să pornească, nu poți să forțezi pe cineva. Dacă e cineva care rămâne acolo, rămâne blocat, există niște legi universale.Una dintre ele, care este extrem de importantă, este legea rezonanță și legea Atracției. Va fi atras să meargă spre ceva, acea parte divină din el. Noi suntem interconectați la un nivel sau altul și, atunci, acolo nu își are locul controlul. Nu poți. Oricât de mult încearcă psihicul să te ajute să controleze ego-ul, nu te ajută nimic. Până dobândești credința în sine este lucru greu și de lungă durată.

Cum înțelegem Credința? Încrederea în sine

Întrebare: Mare lucru credința! Marea majoritatea oamenilor spun că au credință. Cum ne dăm seama, de fapt, că avem credința cu adevărat la nivel de suflet? Am trăit cu impresia sau trăim cu impresia că avem credință. Cum ne dăm seama în viața noastră, în evenimentele din viața noastră că am dobândit acea credință? Știu că tu lucrezi foarte mult cu pacienții tăi și discutam înainte de misiunea pe iertare, pe a-i ajuta să creadă, să creadă în ei, în primul rând, și să creadă în divinitate. Cum ne dăm seama, Luminița, că noi credem cu adevărat și nu crede doar mintea? Care e credința?

Luminița Anglade: Primul nivel al credinței este momentul în care mergem la un specialist, mergem la cineva, că este vorba de un preot, că este vorba de un psiholog, de un maestru spiritual, te duci și cu credință că te va ajuta. Că-i vorba de medic, te duci cu credință. Acum, până să unești ce ecredința, cât cred eu în mine. În prima fază, teoretic, este un pic teoretică credința. Am o credință care este de fapt împrumutată, credința de la părinți. Cred că am auzit că e bine să crezi. Cred că am auzit că trebuie să cred. Marea majoritate, și dacă e să fac referire la urgența spirituală, tocmai de-asta, asta este și marea problemă pentru, nu au încredere în ei pentru că nu au lucrat cu interiorul lor, nu au lucrat cu ei și atunci credințele lor, despre asta este vorba, ca să avem noi de lucru acum să schimbăm niște credințe care sunt vechi, raportarea, până acum, a fost la un Dumnezeu care era în exterior și care pedepsea. Credința asta a păcatului a influențat foarte mult omul și atunci credeai în ceva din afara, nu aveai cum să ai credință în tine. Asta se dezvoltă în timp. Și acum, la momentul în care, spre exemplu, ajungi să unești conștiința cu sinele, există îndoială. Când ești într-o urgență spirituală, ești în confuzie, ești în îndoiala, ești în frică, în teamă. Până dobândești credința, fiecare pas pe care îl faci, fiecare aspect al tău pe care-l integrezi, fiecare răspuns pe care poți să îl dai la întrebarea ”cine sunt eu” este un pas în credință. Iar credințele sunt multe si este un subiect care cred că merită o emisiune, că nu poți să răspunzi, e ca adevărul, e relativă credința până ajungi la unirea sinelui cu conștiința.

Pericole în Trezirea Spirituală

Întrebare: Ce capcane apar pentru oameni într-un moment ca cel de trezire spirituală? La ce să fie atent un om atunci când se îndreaptă către ajutor, să ceară ajutor.

Luminița Anglade: Din punctul meu de vedere nu există capcane și nu trebuie să existe. În momentul în care vorbim de capcane, e ca și cum am condiționa. Ideea este să faci în așa fel încât să te eliberezi de frică. Oriunde mergi, există un sine divin care are frâiele vieții noastre. Atâta timp cât tu nu ai cunoașterea lui, nu știu dacă putem vorbi de niște capcane sau să fii atent la ceva. Ești în întuneric, la ce trebuie să fii atent? Trebuie să fii atent la ceva? Nimic nou, nu te ajută controlul. într-o perioadă, într-o stare de urgență spirituală. Ești în întuneric și atunci mergi spre cineva care a experimentat această criză sau urgență spirituală. Trebuie să aduci o schimbare. Urgența spirituală cere schimbare. Ceva din ceea ce experimentezi acum, nivelul tău de conștiință de acum nu mai poate funcționa în modul ăsta. Iar eu încurajez oamenii care vin la mine să nu le fie frică de ceva din exterior, să trăiască frica, să stea în întuneric. Ce pot să facă? Este să le dau acele unelte: să se roage în momentul în care au frică, au anxietate. Deci nu poți să ajungi undeva, oriunde ai ajunge este spre binele tau suprem. Nu există capcane. Ajungi la cineva și n-ai înțeles nimic, e imposibil să mergi undeva fără să nu pleci de acolo cu o informație. Ceva a avut sens, că altfel nu rezonai cu acea persoană, cu acea situație. Deci, ăsta ar fi răspunsul la capcane, nu există capcane și nu să fii atent. Da, du-te ai spre ceva nou, orice ar fi, orice schimbare e binevenită. Fă ceva nou, schimbă, că e vorba de mâncare, alimentație că e vorba de ”nu am somn”, insomnii, fă ceva în momentul ăla, nu sta. Gândul este cel care produce emoția, emoția produce un comportament. Omul în urgență spirituală este gând, deci îi vin zeci și sute de gânduri, e copleșit pur și simplu de gânduri care creează aceste emoții greu de dus, apăsătoare și, atunci, dacă vii și mai adaugi ” știi, nu te duce la ăla sau nu face aia că…”. Pentru mine toate experiențele, urgențele mele spirituale, au fost benefice. Oricât de întunecate ar fi părut pe moment și oricât de mult m-aș fi speriat, acum, privind, acum e minunat. Suntem unici, eu cred în unicitatea din diversitate și atunci suntem la nivele de evoluție și la nivel de conștiințe diferite, ceea ce a funcționat la mine nu poate funcționa la tine, poate, știu eu, nu știu, numai tu poți să știi. De-asta, du-te unde simți că trebuie să mergi, unde simți acum. Nu contează că te-a înșelat, e o experiență și, pe de altă parte, vreau să adaug ceva: oriunde ai ajunge, dacă ai de-a face cu cineva care te-a înșelat sau care te-a trădat, te-a umilit, te-a abandonat, te-a respins, înseamnă că undeva, în tine, apropo de karma și de legile universale, legea oglindirii, înseamnă că locul unde ai ajuns, situația cu care te confrunți este o energie întunecată a întunericului care există în tine. Ai atras-o, vine cu un scop, vine să te ajute să înveți ceva și e necesar în conștientizare.

Întrebare: Deci, până la urmă, a te abandona și ea căuta, fără să-ți pui prea multe întrebări.

Luminița Anglade: Întrebări îți pui, că n-ai cum să nu-ți pui întrebări. Trăiește frica! Ți-e frică că te-nșeală, du-te-acolo să vezi cum e. Trăiește frica! Că vrei sau nu întunericul ăla, vei trăi oricum. Acum, ai zis la un moment dat că nu vrea, stagnează, nu vrea să evolueze omul, și când stagnează evoluează. Pe calea spirituală, calea spirituală este foarte grea, nu există o metodă sigură sau nu există o cale, asta e și asta urmează, adevărul este relativ. Orice ființă pe care o întâlnești, orice om pe care îl întâlnești este un maestru, este o întâlnire cu tine. Dacă experiența este una ”rea”, este o experiență cu întunericul, înseamnă că acel întuneric este în mine. Știm deja asta, că avem foarte multe informații și, atunci, nu putem să aducem în discuție că există capcane. Nu, mergi spre, trăiește! Pur și simplu.

Cum adresează medicina alopată o astfel de experiență?

Întrebare: Cum se adresează, până la urmă, medicina alopată cu o astfel de situație pentru că știm că marea majoritate a oamenilor, cumva instinctiv, primul cabinet unde se duc după ajutor este cabinetul medicului. Din experiența ta, ce ai observat, cum tratează practic medicina alopată?

Luminița Anglade: Păi, boala…eu nu cred că există boală, e un dezechilibru emoțional, psihic, energetic. Și aici o explicație aș putea să aduc din perspectiva spirituală dacă există karma, adică plăți, păcate de neam, o formă prin care poți să plătești karma, se zice karmic, să trăiești acest întuneric de care vorbim într-o urgență spirituală, una dintre forme este boala și atunci ajungi la medic, trebuie să iei medicamente, iei medicamente, faci operație, e o formă de plată karmică, este ultima formă prin care sinele tău divin sau spiritul a epuizat celelalte metode, că până atunci vei întâlni oameni spirituali care să te ghideze spre spiritualitate, dar tu dai la o parte. Tu crezi doar în știință, de exemplu, tu cauți informații doar din perspectiva științei, dar, până la urmă, întunericul ăsta trebuie să-l trăiești și, atunci, tu alegi, nu te rogi, nu postești, nu mergi spre reiki, de exemplu, nu faci sport, poți să refuzi totul. Ultima este boala și, atunci, ajungi la medic, pentru cazuri mai grave se ajunge la operație și la medicație. Pentru alte cazuri, cum am explicat mai devreme, am avut pacienți care se duc, își fac analizele, nu descoperă nimic, în ultima perioadă sunt tot mai multe cazuri și atunci merg spre psiholog, merg spre spiritual, spre un șaman, se duc la preot. Deci medicina, prin medicație, prin diagnostice, ajută.

Luminița Anglade: Scuză-mă că te întrerup, fiecare metodă este totuși limitată, are limita ei, medicina alopată are limitele ei, psihiatria are limitele ei, când vorbim despre psihiatrie, vorbim de patologie, de niște tulburări, și atunci are limitele ei. Recomandarea mea ar fi să treacă, în funcție de criza sau de urgența spirituală și de nivelul de evoluție a omului, unde simte. Dacă simte să se ducă la un psihiatru, du-te la un psihiatru, poate să ajute, cu siguranță ajută , dar mergi și la un psiholog, mergi și la un maestru spiritual, ia din fiecare, fiecare te ajută, asta te ajută și ieși mai ușor din criză. Dacă te oprești doar la boală, ok, plătești prin boală, iei medicamentele, dar nu rezolvă cauza. Cauza trebuie tratată și din perspectiva spirituală, a spiritului. Despre asta este vorba, acum, pe pământ. Ca să putem să schimbăm credințe, ca să putem să ducem evoluția, să evoluăm, că prin evoluția noastră evoluează și Universul, și planeta, e nevoie să experimentăm.

Cum adresează Psihologia această experiență?

Întrebare: Cum adresează psihologia o trezire spirituală, o urgență spirituală?

Luminița Anglade: Prin consiliere psihologică, primul răspuns. De-asta eu am mers pe partea asta și pe partea de spiritualitate. Prin cercetare.

Întrebare: Pentru cei care să spunem că nu cred mai deloc și nu au avut contact, și nici nu cred în toată zona ezoterică, mistică, poate nu-s nici biserică și atunci ei țin foarte mult la ideea de psiholog, la încadrare clasică, clară. Din experiența ta, pentru că lucrezi de foarte mulți ani, crezi că este suficient acest lucru?

Luminița Anglade: Până la un anumit nivel este suficient pentru că mergi la un psiholog când există un dezechilibru, când ai epuizat toate explicațiile logice, la o anumită stare. Psihologie vine de la psyché, care înseamnă sufle deci există un dezechilibru emoțional și atunci omul, în spate, are cauza, cauza din spate este și faptul că nu știe să-și răspundă la întrebarea ”Cine sunt eu?”, nu se cunosc. Asta e prima întrebare pe care o pun în cabinet, ”Cine ești tu?” Și atunci începi să explorezi, te-ntorci în copilăria mică și începi să iei etapă pe etapă, pentru că, din perspectivă psihologică, există niște stadii de dezvoltare care sunt foarte importante. În primul stadiu de dezvoltare vorbim despre inteligența emoțională, iar carențe sunt. Noi nu am avut, cel puțin noi, generația asta, am trăit perioada comunistă unde nu s-a experimentat iubirea, afecțiunea, nu au știut părinții, nu au primit-o nici ei, la rândul lor, iubirea și afecțiunea și atunci ducem o carență în ceea ce privește nevoile fundamentale, care sunt foarte importante și sunt puse în joc în primul stadiu de dezvoltare a unui copil, perioada 0-7 ani, aș spune. Aceste nevoi fundamentale părinții sunt cei care ar trebui să le împlinească copiilor, dar ei, cum nu au avut împlinite, la rândul lor, de la părinții lor, avem o carență și atunci sunt anumite stadii. De exemplu, să dau un exemplu. Criza vârstei mijlocii, care începe pe la 35 de ani, în acel moment, fiind în afară mai tot timpul și nu preocupându-ne de interiorul nostru, mai mult exterior, viața te oprește și spune ”Ok, stop! Ia hai să vedem.” De fapt, separarea sine-conștiință este atât de mare, ne-am separat atât de mult de noi, de sufletul nostru, de ceea ce suntem noi în esența noastră, încât te duce, te întoarce la 360 de grade și te ia din copilărie. E pusă în joc relația. Relația bazală primară este cu mama și cu tata fiindcă noi proiectăm în ceilalți feminin sau masculin, pe mama și pe tata. Ia să vedem, cât de împăcat sunt eu cu jobul? Este ceea ce mi-am dorit eu sau nu? Cum mi-am trăit eu adolescența, cum au fost relațiile mele cu bărbații? Până atunci ai putut să funcționezi, că ai fost motivator, dar acuma, cu ceea ce experimentăm în ziua de azi, oamenii au avut, parte în ultima vreme, de niște transformări și de niște schimbări atât de bruște și atât de intense încât nu au avut timp de ei să vorbească, să se preocupe, și ei vin cu problemele astea și, din perspectivă psihologică, începi să explorezi. Ce presupune o terapie sau consiliere psihologică? Omul vine, este blocat într-o singură întrebare, în problema lui. ”Nu știu de ce nu mă iubește soțul.” Nu are decât această întrebare în cap, are blocajul în această întrebare și caută răspunsuri. Când vine la mine, eu îi pun întrebări, răspunsurile lui îmi generează mie niște întrebări,adică e ca un fel de oglindire. Prin intermediul meu, își răspunde și prin credința pe care o are în mine, să zic încrederea că am experiență în domeniu, îi dau, îi aduc o gamă variată de întrebări. Răspunsurile el este cel care le dă.

Inițierile Reiki | Ridicarea vibrației | Karma

Întrebare: Spuneai pe parcursul dialogului nostru că, la un moment dat, oamenii fac inițieri Reiki, care le oferă acea perioadă de respiro și le dă acea claritate de care am nevoie pe perioada furtunii, dacă vrei. Poate orice om, odată ce a declanșat în el această trezire spirituală, să-și facă inițierile Reiki? Bănuiesc că sunt foarte mulți oameni care ne urmăresc și poate trăiesc această etapă a vieții lor și întrebarea e una simplă:” pot și eu să mă ajut, să-mi fac inițiere Reiki?”

Luminița Anglade: Da, oricine poate să-și facă inițiere Reiki. Acum, depinde și de nivelul lui de evoluție, dar este o tehnică simplă și specificitatea ei, să zic așa, este că te conectează la lumină, îți ridică vibrația, pentru că tu ești în întuneric și ajută, evident că ajută, și din perspectivă spirituală karma, și cu încrederea în sine, și cu experiențe mistice. Foarte mulți din cei care au inițieri Reiki la o vreme, la un moment dat, încep să vadă, încep să experimenteze niște lucruri și situații, și senzații în corp, și să perceapă lucruri pe care nu le poți explica din perspectiva rațional-logic sau explicații pe care poți să le aduci din alte domenii, psihologice ș.a.

Nivele de conștiință | Vindecare | Integrare

Întrebare: Când putem afirma că o persoană a depășit această urgență spirituală?

Luminița Anglade: Trezirea asta spirituală, dacă e să mă raportez la mine, înseamnă nivele de conștiință și cred că fiecare nivel vine cu trezire.

Întrebare: Declanșează o criză în sine.

Luminița Anglade: Da, sunt niște pași în trezirea spirituală. Primul pas este conștientizarea. Următorul pas este acceptarea după care vindecarea, ca apoi să intervină integrarea. Aceștia sunt primii pași. Ca eu să conștientizez ce mi se întâmplă, acesta este primul pas spre vindecare. Nu este ușor și asta este, de fapt, ce te împinge spre a căuta, spre a-ți aduce liniște, spre ceva, și de-asta și te duci înapoi. Cel mai ușor este să te gândești la o perioadă când erai în liniște și pace, vrei să revii la starea de acum doi ani. Da, de-acum doi-trei ani, dar tu nu mai ești tu. E ca și cum tu trăiești, cu fiecare zi care trece, tu trăiești moartea unui aspect al tău, tu renaști în fiecare zi în fiecare zi. Când vorbim de întuneric, el se referă la tot ceea ce familia, religia, societatea a promovat de la nașterea unui copil, și acum se promovează tot ceea ce este rău. Toate acele comportamente, că trebuie să fii într-un fel, să fim bun, să fim buni. Stai puțin. Da, este bine să fii bun, dar ce facem cu întunericul? Faptul că noi am fost educați să fim buni, faptul că nouă ni s-a implementat aceste programe de fi bun, asta este un mare aport acestor crize spirituale.

Întrebare: Și nu știu, până la urmă, cât de educați am fost.

Luminița Anglade: Pentru că nu ești tu în toată această perioadă. Nouă ni se dădea o listă cu cerințe, impropriu spus listă, dar, totodată, nu ni se dădea prin puterea exemplului. Știi că vorbeam înainte de a intra în emisie și știu că ai punctat foarte frumos și mi-a rămas în minte că mi se dădea o listă practic cu ce e frumos să faci, ce e bine să faci, ce e bine să spui, ce școală e bine să urmezi, când e bine să te căsătorești și așa mai departe, că e bine să respecți soțul și lista continuă, dar, totodată, marea majoritate nu aveau asta prin exemplul personal și, de ce să nu fim onești. Fiecăruia dintre noi poate ni se spunea: să fii smerită, dar, de fapt, mama nu era smerită, și atunci primeam o listă din asta interminabilă fără să avem de fapt puterea exemplului și face foarte mult sens cu ceea ce spui acum.

Luminița Anglade: Idee este că până la trezirea spirituală, această urgență spirituală este esențială. Eu mă bucur pentru ce se întâmplă în ziua de azi , în perspectivă este extraordinar. Noi dormim până să ne trezim, noi suntem tot ceea ce își dorea mama să fie, isi dorea tata să fie, își doreau ceilalți, ce a dorit societatea sa fiu. E nevoie să cazi, să te desprinzi de toate aceste credințe, de toate aceste tipare, care nu sunt ale mele, ca să pot să-mi răspund la întrebarea ”cine sunt eu”, întrebare care mă urmărește de mic, de la 4-5 ani. Atunci intervine diferența de gen. Cine sunt eu? Eu sunt fetiță, el e băiat. Sunt stadiile astea din perspectivă psihologică. În adolescență, de exemplu, uite, ca să aduc o explicație din perspectiva adolescentinului, mă gândesc că până la 18 ani ești înconjurat, ești susținut de părinți financiar, psihologic, emoțional .Și, ce se întâmplă? Înainte de a intra în vârsta adultă, el tunci experimentează o urgență, putem să o numim și urgență psihologă, mai degrabă psiho-spirituală, când ceva, tot ceea ce ni s-a spus până atunci, nu e în concordanță cu ceea ce simt eu, eu sunt neîmplinit, ceva nu face sens. Imaginează-ți, exemplul îl dau și la sufletele care vin la mine în cabinet, imaginează-te adolescent sau copil în Piața Constituției. Ești de mână cu mama, cu tata, cu frații, cu verișorii și lumea ta, un mare cerc de oameni. Deci asta este lumea ta. În momentul în care experimentezi o urgență spirituală la intrarea în viața adultă, atunci te desprinzi, e desprinderea, de fapt, cum e în perspectiva psihologică. Le dai drumul, ei se îndepărtează și tu rămâi singur. În urgența spirituală despre asta este vorba. Cine sunt eu? Mediul în care sunt, jobul, perspectiva profesională, perspectiva socială, cu fiecare pas pe care îl faci, totul se schimbă. Atragi oameni la nivelul la care ești tu sau mai sus, care să îți fie modele.

Practici spirituale | Ce e spiritul? | Educație spirituală

Întrebare: Anul ăsta, cu siguranță, a fost un an de mari schimbări pentru toți, însă ce aș vrea așa, la final de dialog cu tine, este să le dai oamenilor câteva sfaturi pentru că mai avem, totuși, câteva luni până să încheiem acest 2020 care ne-a ținut mai mult în casă și în gardă. Și, atunci, o să te rog să dai câteva sfaturi de la suflet la suflet, ce să facă oamenii în plină pandemie și în plin proces de trezire spirituală ca să își mențină facultățile mintale și totodată să poată să crească spiritul.

Luminița Anglade: Am o problemă cu sfaturile. Mi-e greu să îmi dau sfaturi mie d-apăi să dau altcuiva. Ce fac eu ? Îmi place să vorbesc, să dau exemplu din ce am făcut eu și ce fac eu. În primul rând, să se ocupe de educația spiritului. Spiritualitatea pe mine m-a ajutat extraordinar de mult și ajută, din practica mea în cabinet, ajută mult, mult mai mult spiritualitatea și atunci e nevoie să se educe, adică să citească despre, să urmărească conferințe despre ce este spiritul, deci să-și răspundă la întrebarea ”Ce este spiritul? Care e acea parte divină din mine și ce e acea parte divină din mine, ce e sufletul, ce e cu corpul ăsta al meu? Adică, poate să citească, poate să asculte muzică, să facă puțin sport, să țină post, să meargă la cursuri. Să investească în ei, în sufletul lor, să facă lucrurile diferit. E trist că investim foarte mult în stomac și nu avem bani să investim în noi pentru că, dacă au de ales între ce mâncăm și să mergem la psiholog sau un terapeut să ne ocupăm de suflet, e scump terapeutul. O investiție în tine este cea mai importantă în ziua de astăzi. Fă orice diferit. Adu noul în viața ta pentru că frica ține de necunoscut și atunci stai, te complaci în situații, în aceeași situație și asta nu înseamnă evoluție, asta înseamnă involuție, înseamnă stagnare. Că vrei sau nu, modul prin care, apropo de karma, modul prin care experimentezi întunericul nu prea poți să-l alegi, la un moment dat, dacă alegerea nu vine natural. Vei plăti oricum, că e boală, că e…Ia un jurnal, pune-l lângă pat și scrie la final de zi un cuvânt, o stare, o emoție, un gând nou, ceva nou. Mergi la biserica, te ajută, religia ajută. Faptul că îți dai un timp, că te duci în biserică zece minute, o juma de oră, o oră, nu contează, că te duci la slujbă sau nu, ești cu tine. Este un spațiu sacru, acum or să fie persoane care să spună că nu mai e sacru. Percepția este cea care dă putere unui loc, unei situații, întunericului sau luminii. Deci variante sunt multe. Eu am luat-o cu religia. Eu mă rog, folosesc Psaltirea Maicii Domnului și citesc în momente în care îmi apare o tristețe, o durere. Când apare o stare de rău, în primul rând citesc rugăciuni, fac exerciții de yoga, ies, mă plimb, fac ceva diferit și mergi la cât mai mulți, la cât mai multe domenii, cunoaște cât mai multe pentru că noi suntem părți. Din perspectivă karmică și, dacă e să mă raportez la reîncarnare, noi am experimentat. Așa cum văd eu viața pe Pământ, mi-o imaginez o scenă de teatru în care ai toate rolurile, sunt toate meseriile care sunt pe pământ. Și atunci noi trecem prin fiecare rol în parte, noi suntem actori, că în viața asta sunt femeie de serviciu sau psiholog, sau șef de stat, noi trebuie trecem prin toate. Fiecare dintre noi este unic și trebuie să aducem aportul nostru în această unicitate în diversitate. Multe sunt de făcut, cheia este în noi, în interiorul nostru și, dacă facem fiecare zi ceva diferit, cu siguranță putem trece peste orice. Prima condiție e să faci, să miști energia, asta e prima condiție.

Întrebare: Luminița, îți mulțumesc foarte mult că ai fost alături de mine și de această dată și o să mai batem la ușă la cabinetul tău și pentru o a treia emisiune, de ce nu. Îți mulțumesc și îți doresc numai bine până la următoarea dată când ne revedem.

Luminița Anglade: Mulțumesc și… Va fi bine. Eu am credința că totul este îngăduit de Dumnezeu cu un scop și, oricât de întunecat și de rău ar părea acum, în perspectivă, tot ceea ce experimentăm acum este minunat și extraordinar. Mult succes tuturor și spor în toate!

Încheiere: Dragii mei, a fost o ediție minunată. Și de această dată am avut o grămadă de lucruri de învățat de la invitații noștri. Până data viitoare, același îndemn: Să trăiți prezenți și conștienți! Pe curând!